Sfanta Evanghelie din Duminica a XXX-a dupa Rusalii a fost randuita de Biserica spre a se citi in aceasta perioada a Postului Nasterii Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Ea este un indemn la milostenie, la ajutorarea celor saraci. Sfantul Evanghelist Luca ne pune in fata problema bogatiei ca obstacol in calea mantuirii si a desavarsirii vietii crestine.Bogatia nu este rea in sine, dar devine piedica in calea mantuirii cand ne legam de ea ca de ultima realitate, cand ne alipim sufletul atat de mult de cele materiale, incat grija pentru bogatie robeste sufletul nostru si nu mai lasa in el loc pentru prezenta lui Dumnezeu.
Un bogat evlavios si moral, dar zgarcit si nemilostiv
Spre deosebire de bogatul nebun caruia i-a rodit tarina si care nu stia unde sa mai pastreze tot ceea ce a primit de la Dumnezeu in mod neasteptat ca recolta, bogatul din Evanghelia de astazi nu este un bogat necredincios sau nepasator cu privire la mantuirea sufletului sau. Bogatul din Evanghelia Duminicii trecute a fost considerat ‘nebun‘ tocmai pentru ca reducea toata viata sa la nivelul biologic al existentei si zicea sufletului sau: ‘suflete, mananca, bea si te veseleste‘ (Luca 12, 19), fara sa mai caute hrana spirituala si pentru suflet, intrucat credea ca sufletul se poate multumi doar cu lucruri materiale, limitate si perisabile. Insa bogatul din Evanghelia de astazi, un tanar dregator, cu prestanta in societatea iudaica, este un om duhovnicesc, un om virtuos. Cand Mantuitorul Iisus Hristos enumera poruncile pe care trebuie sa le observe acesta potrivit Legii Vechiului Testament, si anume: ‘sa nu fii desfranat, sa nu ucizi, sa nu furi, sa nu fii martor mincinos, cinsteste pe tatal tau si pe mama ta‘ (Iesire 20, 12-17), tanarul bogat a raspuns: ‘Toate acestea le-am pazit din tineretile mele‘ (Luca 18, 21), adica din frageda copilarie. Deci, este vorba aici de un bogat evlavios si virtuos, un bogat care-si pune intrebarea cea mai serioasa sau cea mai grava a vietii omului pe pamant: ‘ce sa fac ca sa mostenesc viata de veci?‘ (Luca 18, 18). Bogatul acesta pare a fi un om care nu este multumit cu viata aceasta, nu pentru ca era sarac, nici pentru ca ar fi trecut prin multe greutati, ci pentru ca simtea ca omul este chemat sa traiasca vesnic in iubirea vesnica a lui Dumnezeu, intrucat a fost creat dupa chipul lui Dumnezeu Cel vesnic viu (cf. Facere 1, 26). Mantuitorul Iisus Hristos i-a zis: ‘stii poruncile‘ si le-a enumerat, desi era convins ca acest tanar este un cunoscator al Legii si al poruncilor. De ce? Pentru ca a voit sa-i arate ca tot ceea ce facuse tanarul pana atunci nu era suficient. Prin urmare, i-a spus: ‘inca una iti lipseste‘ (Luca 18, 22). Ii mai lipsea o componenta importanta a vietii spirituale si morale. Ce anume? Generozitatea sau darnicia, milostenia sau ajutorarea saracilor.
Milostenia, inceputul asemanarii omului cu Dumnezeu
Dregatorul bogat era evlavios si virtuos, dar era zgarcit sau nemilostiv. Asadar, un bogat evlavios, dar nemilostiv sau insuficient de darnic. Prin aceasta, Mantuitorul voieste sa ne arate ca nu este suficient a fi curat si cinstit, sau a nu face rau cuiva, adica a nu fi desfranat, nici martor mincinos, nici hot, nici violent, nici ucigas si nici a te purta urat cu parintii. Ci, pentru a fi cu adevarat fericit si asemenea lui Dumnezeu, omul trebuie sa fie si milostiv sau darnic. Prin urmare, Evanghelia de astazi ne atrage atentia ca nu este suficient sa postim mult, sa ne rugam mult, sa ne infranam de la pacat daca nu suntem si milostivi. De ce? Pentru ca milostenia ca iubire sfanta sau bunatate aratata fata de semenii nostri este inceputul asemanarii omului cu Dumnezeu Cel milostiv. Dumnezeu doreste ca noi sa fim nu numai recunoscatori fata de El, ci sa fim si milostivi fata de semeni. In momentul in care Mantuitorul ii spune: ‘vinde toate cate ai si le imparte saracilor, si vei avea comoara in ceruri; si vino de urmeaza Mie‘ (Luca 18, 22), tanarul bogat s-a intristat pentru ca poseda multe averi. De fapt, Domnul Iisus Hristos descopera in sufletul tanarului bogat o boala ascunsa. Prin urmare, El opereaza o interventie spirituala de taiere a unei bube foarte adanci din sufletul bogatului, si anume prea multa sa alipire de bogatiile din lumea aceasta. Cand Iisus i-a recomandat eliberarea din robia ascunsa a lacomiei, tanarul s-a intristat pentru ca i s-a propus o pierdere materiala in schimbul unui castig spiritual. Mantuitorul i-a demolat tanarului un idol ascuns, adica prea multa sa bizuire pe bogatiile pe care le avea, sau relatia sa patimasa fata de averile materiale limitate.
Bogatul acesta este mai preocupat de ceea ce are decat de ceea ce poate fi sau deveni. Pentru el verbul ‘a avea‘ era mai pretios si atractiv decat verbul ‘a fi‘.
Cu toate acestea, Mantuitorul Iisus Hristos a vazut ca tanarul bogat avea in suflet o cautare sincera si o dorinta spirituala, aceea a vietii vesnice. Din acest motiv, Domnul Iisus nu incearca sa-l convinga pe tanar, ci il lasa in aceasta intristare de moment, dar si sa raspunda la intrebarea daca poate sau nu sa Ii urmeze Lui. Hristos Domnul nu-l mai intreaba nimic pe tanarul bogat, nu-i mai explica nimic, ci respecta in tacere libertatea lui de a-I urma sau nu, de a implini sau nu sfatul pe care i l-a dat. Hristos-Domnul propune, dar nu impune; recomanda, dar nu comanda schimbarea vietii; cheama, dar nu constrange; fascineaza, dar nu fanatizeaza; povatuieste, dar nu umileste pe tanar.
Numai cu ajutorul lui Dumnezeu putem implini voia Lui
In Evanghelie vedem cat de mult pretuieste Hristos cautarea desavarsirii spirituale. In acest sens, Evanghelia dupa Sfantul Evanghelist Marcu precizeaza ca ‘Iisus l-a privit cu drag‘ (Marcu 10, 21) pe acest tanar care a pus intrebarea esentiala si cea mai matura a vietii sale: ‘Ce sa fac ca sa mostenesc viata de veci?‘ (Luca 18, 18). Pe de alta parte, Mantuitorul a vazut lupta interioara a tanarului bogat, dificultatea lui de a renunta la ceea ce era pana atunci idolul ascuns al vietii sale, adica bogatiile materiale. Iar cei care au fost prezenti acolo, mai ales ucenicii lui Iisus, au vazut cat de greu era pentru bogat sa urmeze sfatul lui Iisus in momentul acela, mai ales dupa ce Mantuitorul le-a zis: ‘Mai lesne este a trece camila prin urechile acului decat sa intre bogatul in Imparatia lui Dumnezeu‘ (Luca 18, 25). Camila aceasta poate fi inteleasa in mod simbolic sau metaforic. In Ierusalim era o poarta numita Urechile Acului pentru ca era foarte stramta. Prin acea poarta, o camila putea trece doar in genunchi, deci, daca se apleca, se micsora, se smerea. Indiferent de interpretarea simbolica, Mantuitorul vrea sa ne arate dificultatea pe care o are omul bogat pentru a intra in Imparatia cerurilor daca nu devine smerit si milostiv. Totusi, Mantuitorul nu exclude posibilitatea mantuirii acestui tanar bogat cautator al vietii vesnice. La intrebarea ucenicilor Sai: ‘Şi cine poate sa se mantuiasca?‘ (Luca 18, 26), Mantuitorul raspunde: ‘Cele ce sunt cu neputinta la oameni sunt cu putinta la Dumnezeu‘ (Luca 18, 27). Cu alte cuvinte, schimbarea modului de a fi si de a gandi a bogatului este posibila numai cu ajutorul lui Dumnezeu.Prin milostenie, averile trecatoare devin comori vesnice
Dumnezeu doreste ca omul sa adune comori in ceruri, nu pe pamant. Iisus ii spune dregatorului: ‘Vinde toate cate ai si le imparte saracilor si vei avea comoara in ceruri‘ (Luca 18, 22), comoara faptelor bune, comoara milosteniei. Averile nu se pierd cand din ele se face milostenie saracilor, ci se transfera de pe pamant la cer, in intelesul ca milostenia transforma averile in lumina neinserata a faptelor bune, pe care omul o ia cu el in suflet si se muta la cer, dupa moartea sau dupa despartirea lui de lumea materiala. Acest transfer – transfigurare, adica aceasta schimbare a bunurilor materiale in fapta buna si in comoara cereasca nu se face usor daca omul s-a prea obisnuit cu modul de existenta posesiv, patimas si lacom, acaparator si adunator de averi trecatoare. De aceea, pentru a ne vindeca de patima lacomiei, avem nevoie de harul lui Dumnezeu. Mantuitorul spune in aceasta privinta: ‘Cele ce sunt cu neputinta la oameni, sunt cu putinta la Dumnezeu‘ (Luca 18, 27). Daca noi Ii cerem ajutorul, Dumnezeu ne ajuta sa ne schimbam, sa realizam acest transfer – mutatie din comoara pamanteasca in comoara cereasca si sa-I urmam Lui. Sa renuntam la ceva pentru a primi pe Cineva, sa renuntam la daruri pentru a primi pe Dumnezeu-Daruitorul, pentru ca El sa devina Viata vietii noastre. Potrivit Sfintei Traditii, cuvintele tainice ale Mantuitorului Hristos: ‘cele ce sunt cu neputinta la oameni sunt cu putinta la Dumnezeu‘ s-au adeverit in viata acestui tanar, intrucat el era sincer in cautarea sa spirituala. Dar ii era greu sa se schimbe imediat. Se spune ca el a avut nevoie de un an ca sa lupte cu propriul sau egoism, pentru a implini sfatul Mantuitorului Hristos. Deci, dupa o lupta interioara duhovniceasca in care, desigur, a cerut ajutorul lui Dumnezeu, tanarul bogat a renuntat la averi, le-a vandut, le-a impartit saracilor, a devenit unul din ucenicii Mantuitorului Iisus Hristos, iar mai tarziu a ajuns episcop in Asia Mica. Asadar, Hristos Domnul a prevazut aceasta schimbare sau convertire a tanarului bogat. De aceea, a zis ca cele ce sunt cu neputinta la oameni, cand ei se lupta singuri, sunt cu putinta la Dumnezeu, Care ii scoate pe oameni din singuratate, ii ridica din patimi, ii lumineaza, ii ajuta si ii mantuieste, adica ii uneste cu El si le daruieste viata vesnica.Sa ne ajute Bunul Dumnezeu sa intelegem din Evanghelia de astazi ca, desi adesea este greu, ne putem totusi schimba felul nostru de a fi, de a gandi si de a faptui, iar aceasta este cu putinta daca Il chemam pe Dumnezeu in ajutor. Sa-L chemam, asadar, pe El in rugaciune cat mai deasa, mai ales acum in aceasta perioada a Postului Nasterii Domnului, pentru innoirea vietii noastre. Iar pe langa evlavie si viata virtuoasa, sa adaugam si multa milostenie, prin cuvantul bun si prin fapta buna, spre slava Preasfintei Treimi si spre a noastra mantuire. Amin!