În vremea aceea Iisus învăţa într-una din sinagogi sâmbăta. Şi, iată, era acolo o femeie care avea de optsprezece ani un duh de neputinţă şi care era gârbovă, încât nu putea să se ridice nicidecum. Iar Iisus, văzând-o, a chemat-o şi i-a zis: Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta! Şi Şi-a pus mâinile asupra ei, iar ea îndată s-a îndreptat şi slăvea pe Dumnezeu. Atunci mai-marele sinagogii, mâniindu-se că Iisus a vindecat-o sâmbăta, răspunzând, zicea mulţimii: Şase zile sunt în care trebuie să se lucreze; deci veniţi în aceste zile şi vă vindecaţi, iar nu în ziua sâmbetei! Domnul însă i-a răspuns şi a zis: Făţarnicilor! Fiecare dintre voi nu dezleagă, oare, sâmbăta boul sau asinul său de la iesle şi nu îl duce să-l adape? Dar aceasta, fiică a lui Avraam fiind, pe care a legat-o Satana, iată, de optsprezece ani, nu se cuvenea, oare, să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua sâmbetei? Şi, zicând El acestea, s-au ruşinat toţi cei ce erau împotriva Lui, iar poporul întreg se bucura de toate faptele cele slăvite, săvârşite de Dânsul.

***

Evanghelia care se citeste la Sfanta Liturghie din aceasta duminica ne prezinta un episod important al propovaduirii Mantuitorului Iisus Hristos, din care putem desprinde cateva invataturi si intelesuri duhovnicesti, foarte importante pentru viata noastra crestina.Demonii pot provoca suferinta trupului, dar nu pot incovoia sufletul credinciosDin intamplarea relatata de pericopa evanghelica a acestei duminici aflam ca, in timp ce invata intr-o sinagoga, Mantuitorul Hristos zareste o femeie garbova, care purta aceasta suferinta de optsprezece ani. Femeia statea linistita si asculta cuvantul de invatatura al Mantuitorului, de unde putem deduce ca era o persoana credincioasa si, in pofida suferintei sale, era nelipsita sambata de la sinagoga. Poate ca, de la o vreme, nici nu se mai gandea la vindecarea ei trupeasca, ci doar la mantuirea sufletului, la apropierea de Dumnezeu. E important de subliniat acest aspect deoarece oamenii cand se confrunta cu suferinte, cand trec prin incercari, fie se departeaza de Dumnezeu, revoltandu-se si cartind, fie se apropie si mai mult de El, dand sens duhovnicesc suferintei lor. Femeia garbova, care, din pricina infirmitatii sale, nu mai putea privi nici la cer, nici spre chipurile oamenilor, isi purta crucea sa cu multa credinta si cu profunda smerenie. Pentru ca avea credinta puternica in Dumnezeu, suferinta nu i-a diminuat credinta, ci a facut-o mai statornica, mai ravnitoare si mai rabdatoare in credinta ei, Mantuitorul Iisus Hristos o numeste fiica a lui Avraam. A numit-o asa pentru ca Avraam este parintele credintei, iar cei din poporul lui Israel care dovedeau credinta puternica erau numiti fii si fiice ale lui Avraam. Femeia garbova, spune evanghelistul Luca, avea un duh de slabiciune, iar din cuvintele Mantuitorului aflam ca aceasta a fost legata de Satana. Din aceasta intelegem ca, uneori, bolile spirituale pot avea consecinte fizice si ca, in rautatea lor, demonii pot provoca nu doar suferinte sufletesti, ci si suferinte trupesti.Vindecarea savarsita de Mantuitorul Iisus Hristos dovedeste ca oamenii care au credinta in timp de incercare si de suferinta, care nu se despart de Dumnezeu prin revolta si cartire, ci se apropie mai mult de El prin rugaciune, aceia isi curatesc sufletul si au speranta rasplatirii credintei. Credinta femeii garbove este rasplatita intr-un moment in care ea nu se mai gandea la vindecare, ci cauta doar mantuirea, ca iertare de pacate si dobandire a vietii vesnice. Recunostinta si marturisire pentru lucrarea vindecatoare a lui DumnezeuSpre deosebire de femeia garbova, despre care vorbeste Evanghelia acestei duminici, multi oameni drepti la trup sunt foarte firavi, indoiti si indoielnici in ceea ce priveste credinta lor, iar atunci cand credinta este sovaielnica, sufletul devine garbov. Insa, aceasta femeie, desi avea un trup firav si garbov, avea un suflet drept, deoarece credinta ei era dreapta si tare. De aceea, Mantuitorul Iisus Hristos, Care nu se uita numai la fata omului (cf. I Regi 16, 7), ci, dincolo de trup, vede sufletul, a dorit ca, de fata cu toti cei aflati atunci in sinagoga, sa scoata in evidenta credinta, rabdarea si multa smerenie a acestei femei. Din acest motiv a ales ca sa o vindece tocmai in zi de sambata, cand sinagoga era plina de oameni. Totusi, minunea savarsita de Mantuitorul Iisus Hristos nu este doar o lucrare de rasplatire a credintei. Femeia nu a cerut in mod expres Mantuitorului Hristos aceasta vindecare. Nu se simtea demna ori poate nu indraznea sa-L deranjeze, ci se ruga lui Dumnezeu cu credinciosie, asa cum facea, sambata de sambata, la sinagoga. Din toata aceasta intamplare intelegem ca Dumnezeu savarseste vindecarea noastra nu atunci cand dorim noi, ci cand considera El ca este necesar, pentru noi si pentru cei din jurul nostru. Dupa ce a fost vindecata de Mantuitorul Iisus Hristos, prin punerea mainilor deasupra ei si prin binecuvantare, cel dintai lucru pe care aceasta l-a facut a fost acela de a-L slavi pe Dumnezeu. A slavi pe Dumnezeu inseamna a recunoaste ca de la El vine viata, sanatatea si mantuirea. Dar slavind pe Dumnezeu, aceasta femeie, indirect, a marturisit ca in Iisus Hristos este prezent Dumnezeu; ca numai puterea dumnezeiasca prezenta in Iisus Hristos putea sa o vindece intr-o clipita, pe ea, care suferea de optsprezece ani. Ne putem inchipui multa ei bucurie, pe care a simtit-o dupa vindecare, insa vedem ca aceasta bucurie a fost mai intai de toate recunostinta si marturisire a lucrarii vindecatoare a lui Dumnezeu. Din iubirea fata de Dumnezeu primim iubire curata pentru a iubi pe aproapele nostruMai marele sinagogii, insa, din invidie ca Iisus a facut aceasta minune si ca atare atrasese atentia intregii comunitati asupra Sa, a inceput in mod fatarnic sa spuna ca vindecarile nu trebuie sa se faca sambata, ci in timpul saptamanii. Mantuitorul, insa, i-a raspuns: Fatarnicilor, pentru ca cel care luase cuvantul nu era singur, ci reprezentantul fatarnicilor si clevetitorilor, fiecare dintre voi nu-si dezleaga, oare, in ziua sambetei, boul sau asinul de la iesle si nu-l duce sa-l adape? Dar aceasta femeie, care este fiica lui Avraam si pe care a legat-o Satana, iata, de optsprezece ani, nu se cadea, oare, sa fie dezlegata de legatura ei in ziua sambetei?. Dupa aceste cuvinte ale Mantuitorului, spune Evanghelia, s-au rusinat toti cei care erau impotriva lui, iar poporul intreg se bucura de toate faptele marete savarsite de Dansul. In primul rand, observam, asadar, doua atitudini diferite fata de vindecarea femeii garbove: invidia mai-marelui sinagogii, ipocrizia lui – pe de o parte, si bucuria oamenilor simpli, a credinciosilor – pe de alta parte.In al doilea rand, Mantuitorul Iisus, chiar daca, indirect, este acuzat pe nedrept ca incalca porunca sambetei ca zi dedicata in exclusivitate lui Dumnezeu, El ne arata un adevar deosebit de important pentru mantuirea noastra, si anume ca facerea de bine nu trebuie oprita in nici un moment al vietii noastre. Chiar si in zi de lucru, si in zi de sarbatoare, trebuie sa aratam iubire si ajutorare frateasca pentru cei in suferinta. Şi in zi de sarbatoare, si in zi de lucru trebuie sa preamarim pe Dumnezeu nu numai cu cuvantul, ci si cu faptele de ajutorare a semenilor nostri. Foarte adesea, cand aratam iubire fata de semenii nostri care se afla in suferinta, de fapt noi preamarim pe Dumnezeu, deoarece porunca iubirii fata de Dumnezeu si porunca iubirii fata de aproapele nu se exclud, nu se opun una alteia, ci din iubirea fata de Dumnezeu primim iubire curata pentru a iubi pe aproapele nostru, iar in fapta de ajutorare aratata aproapelui nostru se arata milostivirea lui Dumnezeu Care lucreaza prin oameni. Evanghelia acestei duminici, asadar, ar putea fi numita Evanghelia facerii de bine in orice vreme si in orice loc. Opera de caritate este o rodire a EvanghelieiEvanghelia acestei duminici ne mai arata ca Mantuitorul este si vindecator. In limba greaca, in limba latina, dar si in unele limbi moderne, cuvantul mantuitor inseamna si vindecator, or cuvintele vindecator si mantuitor au, in mare, acelasi inteles. Vindecand-o pe aceasta femeie garbova, Hristos Domnul ne-a aratat, deodata, puterea Sa mantuitoare, dar si puterea Sa datatoare de viata si de sanatate. Din grija Mantuitorului fata de aceasta femeie garbova, dar si din grija Sa fata de toti suferinzii pe care i-a vindecat, Biserica a invatat sa ajute pe cei bolnavi, pe cei saraci, sa incerce sa aduca alinare si vindecare in viata oamenilor atunci cand se intalneste cu suferinta, indiferent de originea bolii. Opera de caritate a Bisericii, opera medicala, opera de ajutorare, in general, este o rodire a Evangheliei, lumina care vine din lumina lui Hristos si iubire din iubirea Mantuitorului nostru pentru oameni. Pericopa evanghelica despre vindecarea femeii garbove a fost randuita spre lectura in perioada de pregatire pentru sarbatoarea Nasterii Domnului, tocmai ca noi sa nu intelegem gresit ca sarbatoarea, fiind un timp consacrat lui Dumnezeu, ne-ar ingadui sa-i uitam pe semeni. Dimpotriva, Mantuitorul ne invata ca nici in timpul de sarbatoare in care ne rugam ori in timpul in care Ii aducem lui Dumnezeu preamarire, nu trebuie sa uitam de semenii nostri aflati in suferinta. Din acest motiv, in spitale s-au amenajat capele ori paraclise pentru slujbe si pentru rugaciune. De aceea, bolnavii sunt si ei adusi la biserica, pentru a se ruga impreuna cu cei mai sanatosi, iar in duminici si in alte zile de sarbatoare, dupa Sfanta Liturghie, suntem indemnati sa ii vizitam pe cei bolnavi si sa-i ajutam pe cei care au nevoie de sprijinul nostru. Sa rugam pe Hristos Domnul ca, in aceasta perioada de pregatire pentru sfanta si marea sarbatoare a Nasterii Domnului, sa impletim rugaciunea c u fapta buna, preamarirea lui Dumnezeu cu ajutorarea semenilor nostri, spre slava Preasfintei Treimi si spre a noastra mantuire! Amin. † DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *