Predica PF Daniel – Duminica a IV-a din Postul cel Mare

Share Button

În vremea aceea a venit un om la Iisus, zicându-I: Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are duh mut. Şi, oriunde-l apucă, îl aruncă la pământ şi face spume la gură şi scrâşneşte din dinţi şi înţepeneşte. Şi am zis ucenicilor Tăi să-l alunge, dar ei n-au putut. Atunci Iisus, răspunzând lor, a zis: O, neam necredincios, până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda pe voi? Aduceţi-l la Mine. Şi l-au adus la El. Dar duhul, văzându-L pe Iisus, îndată l-a zguduit pe copil, iar acesta, căzând la pământ, se tăvălea spumegând. Şi l-a întrebat pe tatăl copilului: Câtă vreme este de când i-a venit aceasta? Iar el a răspuns: Din pruncie. Şi de multe ori l-a aruncat şi în foc şi în apă ca să-l piardă. Dar, dacă poţi să faci ceva, ajută-ne, fiindu-Ţi milă de noi. Iar Iisus i-a zis: Dacă poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede. Şi îndată, strigând, tatăl copilului a zis cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele! Iar Iisus, văzând că mulţimea dă năvală, a certat duhul cel necurat, zicându-i: Duh mut şi surd, Eu îţi poruncesc: Ieşi din el şi să nu mai intri în el! Şi, răcnind şi zguduindu-l cu putere, duhul a ieşit; iar copilul a rămas ca mort, încât mulţi ziceau că a murit. Dar Iisus, apucându-l de mână, l-a ridicat, iar el s-a sculat în picioare. După ce a intrat Iisus în casă, ucenicii Lui L-au întrebat, de o parte: Pentru ce noi n-am putut să-l izgonim? El le-a zis: Acest neam de diavoli cu nimic nu poate ieşi, decât numai cu rugăciune şi cu post. Şi, ieşind ei de acolo, străbăteau Galileea, dar El nu voia să ştie cineva. Căci învăţa pe ucenicii Săi şi le spunea că Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor şi-L vor omorî, iar după ce-L vor omorî, a treia zi va învia. Ei însă nu înţelegeau cuvântul şi se temeau să-L întrebe.

 

Canon de rugăciune către Milostivul Dumnezeul nostru pentru izbăvirea de groaza cea înfricoșătoare a cutremurului

Share Button


Troparul Cutremurului, glasul al 8-lea:
Cel Ce cauţi spre pământ şi-l faci pe el de se cutremură, izbăveşte-ne pe noi de groaza cea înfricoşătoare a cutremurului, Hristoase Dumnezeul nostru şi trimite-ne nouă milele Tale cele bogate. Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Unule, Iubitorule de oameni.
 
Cântarea 1, glasul al 6-lea
Irmosul:
Ca pe uscat umblând Is­rael, cu urmele prin adânc, pe prigonitorul Faraon văzându-l înecat, a strigat: lui Dumnezeu cântare de biruinţă să-I cântăm.
Stih: Miluieste-ne, Dumnezeule, miluieste-ne!
Cât este de înfricoşătoare mânia Ta, de care ne-ai izbăvit, Doamne, neîngropând în pă­mânt toată mărirea noastră. Pentru aceasta, cu mulţumită, pe Tine pururea Te slăvim.
Stih: Miluieste-ne, Dumnezeule, miluieste-ne!
Bucurându-Te, pururea şi cu adevărată, de a noastră cu totul desăvârşit îndreptare, Stăpâne, ca pe o frunză de nimic clatini tot pământul, întărind, Doam­ne, întru frica Ta pe toţi credincioşii.
Stih: Miluieste-ne, Dumnezeule, miluieste-ne!
Izbăveşte-ne de cutremurul cel prea greu pe noi pe toţi şi nu da, Doamne, să piară cu to­tul moştenirea Ta, care cu mul­te răutăţi Te mânie pe Tine, Cel Îndelung Răbdător.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Ca nişte robi strigăm către tine, Maica lui Dumnezeu: ara­tă îndurările tale cele obişnuite spre cetatea şi poporul tău; şi cu milostivire, izbăveşte-ne de cutremur cel greu şi de nimicire.
Continue reading

Tăierea împrejur cea după trup a Domnului

Share Button

 

În vremea aceea păstorii s-au întors, slăvind şi lăudând pe Dumnezeu pentru toate câte auziseră şi văzuseră, după cum li se vestise. Şi, când s-au împlinit opt zile, ca să-L taie împrejur, I-au pus numele Iisus, cum a fost numit de înger mai înainte de a Se zămisli în pântece. Iar Pruncul creştea şi Se întărea cu duhul, umplându-Se de înţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era asupra Lui. Şi părinţii Lui în fiecare an se duceau de sărbătoarea Paştilor la Ierusalim. Iar când a fost El de doisprezece ani, s-au suit la Ierusalim, după obiceiul sărbătorii. Şi sfârşindu-se zilele, pe când se întorceau ei, Copilul Iisus a rămas în Ierusalim şi părinţii Lui nu ştiau. Şi, socotind că este în ceata călătorilor, pe drum, au venit cale de o zi, căutându-L printre rude şi printre cunoscuţi. Însă, negăsindu-L, s-au întors la Ierusalim căutându-L. Iar după trei zile L-au aflat în templu, şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi întrebându-i. Şi toţi care Îl auzeau se minunau de priceperea şi de răspunsurile Lui. Deci, văzându-L, rămaseră uimiţi, iar Mama Lui a zis către El: Fiule, de ce ne-ai făcut nouă aşa? Iată, tatăl Tău şi eu Te-am căutat îngrijoraţi. Atunci El a zis către ei: De ce era să Mă căutaţi? Oare nu ştiaţi că în cele ale Tatălui Meu trebuie să fiu? Dar ei n-au înţeles cuvântul pe care l-a spus lor. Şi a coborât cu ei şi a venit în Nazaret şi le era supus. Iar Mama Sa păstra în inima ei toate aceste cuvinte. Şi Iisus sporea cu înţelepciunea şi cu vârsta şi cu harul înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor.

 

“Oare nu știți că în cele ale Tatălui Meu trebuie să fiu?” (Luca 2, 20-21, 40-52)

În pericopa evanghelică citită astăzi la praznicul Tăierii împrejur a Mântuitorului Iisus Hristos, Sfântul Apostol Luca ne relatează un eveniment cu totul înălțător din viața pruncului Iisus. Fiind la vârsta de aproximativ 12 ani, bătrânul Iosif, Maica Domnului și
Iisus s-au urcat la Ierusalim, așa cum era obiceiul de sărbătoarea Paștilor.
Iisus a rămas în templu, în Ierusalim, iar părinții lui nu știau, căutându-l trei zile și găsindu-l șezând în mijlocul învățătorilor, ascultându-i și întrebându-i.

“Şi toţi care Îl auzeau se minunau de priceperea şi de
răspunsurile Lui, iar Mama Lui a zis către El: Fiule, de ce ne-ai făcut nouă aşa? Iată, tatăl Tău şi eu Te-am căutat îngrijoraţi. Atunci El a zis către ei: De ce era să Mă căutaţi? Oare nu ştiaţi că în cele ale Tatălui Meu trebuie să fiu? ”

Iată simplitatea lui Dumnezeu, revărsată în copilul Iisus: “Oare nu ştiaţi că în cele ale Tatălui Meu trebuie să fiu?”

Dacă ne oprim și analizăm acest verset, dacă ne gândim la ceea a spus copilașul Iisus, ne trec fiorii, ne înspăimântăm.
Noi unde ne aflăm?
Nu oare suntem datori și noi să ne aflăm în cele ale Lui Dumnezeu?
Nu avem conștiința vie, lucrătoare să ne gândim că și noi suntem fiii lui Dumnezeu?
Poate mulți ne îndoim de acest lucru, însă când spunem
rugăciunea Domnească – Tatăl Nostru, care sunt primele cuvinte?

“Tatăl Nostru Care ești în ceruri”

Iată, găsim răspunsul că suntem fii ai Lui Dumnezeu, iar noi avem sfânta datorie de a fi în cele ale Lui Dumnezeu. De a fi la Dumnezeiasca Liturghie atunci când ea se săvârșește, de a participa activ la toate slujbele din cursul săptămânii, pentru că Dumnezeu revarsă darurile Sale în biserică, în mod
deosebit la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie.

Preotul, când ridică mâinile la epicleză și se roagă, spune următoarele:

“… trimite Duhul Tău cel Sfânt peste noi şi peste aceste daruri (pâinea și vinul) ce sunt puse înainte”

Când spune “peste noi”, nu se face referire doar la preot sau cei care slujesc în Sfântul Altar, ci la toți credincioșii care se află în biserică, de aceea punctul culminant al Sfintei Liturghii este epicleza sau invocarea – chemarea Duhului cel Sfânt.

Așadar, iubiții mei, în noul an în care tocmai am intrat să fim mai râvnitori către cele sfinte și să ne dedicăm cât mai mult timp să fim “în cele ale Tatălui Nostru!”

Mulți ani binecuvântați!

Slavă la litie – Intrarea în biserică a Maicii Domnului

Share Button

Slavă la litie în interpretarea Protopsaltului Catedralei Patriarhale Mihail Bucă la praznicul Intrarii în biserică a Maicii Domnului

Intrarea în biserică a Maicii Domnului

Share Button

intrarea in biserica a MD

Tropar:

Astăzi înainte însemnarea bunăvoinţei lui Dumnezeu şi propovăduirea mântuirii oamenilor, în Templul lui Dumnezeu luminat Fecioara se arată şi pe Hristos tuturor mai înainte Îl vesteşte. Acesteia şi noi cu mare glas să-i strigăm: Bucură-te, Împlinirea rânduielii Ziditorului.

 

***

Predica Mitropolitului Augustin la sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în Biserică

***
Predică Intrarea Maicii Domnului în Biserică

***
Intrarea Maicii Domnului în Sfânta Sfintelor

Slavă la Sfântul Mare Mucenic Mina

Share Button

sf-m-mc-mina

Mucenicul Tău, Doamne, Mina întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a luat de la Tine, Dumnezeul nostru, că având puterea Ta, pe chinuitori a învins, zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Soborul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil şi al tuturor cereştilor puteri

Share Button

***

Predica PF Daniel la Soborul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil

***

Acatistul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil

***

Sfântul Arhanghel Mihail

Mai-marilor Voievozi ai oștirilor ce­rești, rugămu-vă pe voi noi, ne­vred­nicii, ca prin rugăciunile voastre să ne acoperiți cu acoperământul aripilor măririi voastre celei netrupești, păzindu-ne pe noi, cei ce cădem cu dinadinsul și strigăm: Iz­băviți-ne din nevoi, ca niște Mai-mari peste cetele Puterilor celor de sus.

În ziua de 8 noiembrie, când Biserica prăznuiește “Soborul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil”, sunt cinstiți toți Sfinții Arhangheli, iar nu doar cei mai cunoscuți dintre aceștia, adică Mihail și Gavriil.

     “Pe Capeteniile Ingerilor Preasfintei Treimi, pe Sfintii Arhangheli: Mihail, Gavriil, Rafail, Iegudiil-Evgudiil, Uriil, Salatiil si Varahiil sa-i laudam si bine sa-i cuvantam intru toti vecii, pentru ajutorul dat noua credinciosilor, atunci cand in nevointe fiind, noi ii rugam sa ne ajute. Sa le spunem, multumindu-le: Bucurati-va Sfintilor Voievozi Ceresti!”

Predică la dumincia a 22-a după Rusalii: Bogatul nemilostiv – PF Daniel

Share Button

bogaul-nemilostiv1

Predică la dumincia a 22-a după Rusalii: Bogatul nemilostiv – IPS Bartolomeu Anania

Predică la dumincia a 22-a după Rusalii: Bogatul nemilostiv și săracul Lazăr – Pr. Prof. Stelian Tofană

 

Zis-a Domnul: Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră și în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit. Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea porții lui, plin de bube, poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; dar și câinii, venind, lingeau bubele lui. Și a murit săracul și a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit și bogatul și a fost înmormântat. Și, în iad, ridicându-și ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam și pe Lazăr în sânul lui. Și el, strigând, a zis: Părinte Avraam, fie-ți milă de mine și trimite pe Lazăr să-și ude vârful degetului în apă și să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie! Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ți aminte că tu ai primit cele bune ale tale în viața ta, și Lazăr, asemenea, pe cele rele; și acum aici el se mângâie, iar tu te chinuiești. Și, peste toate acestea, între noi și voi s-a întărit prăpastie mare, ca aceia care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată nici cei de acolo să treacă la noi. Iar el a zis: Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiți în casa tatălui meu, căci am cinci frați, să le spună lor acestea, ca să nu vină și ei în acest loc de chin. Și i-a zis Avraam: Au pe Moise și pe prooroci; să asculte de ei. Iar el a zis: Nu, părinte Avraame, ci, dacă cineva dintre morți se va duce la ei, se vor pocăi. Și i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise și de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva din morți.

Evanghelia Duminicii a XXII-a după Rusalii ne prezintă pilda bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr. Această pericopă este plină de învățături duhovnicești care ne arată că, după moartea trupului, sufletul trăiește și își aduce aminte de toate faptele săvârșite în timpul vieții pe pământ. Avem, deci, în Evanghelia de astăzi mărturia clară a Mântuitorului privind existența și viața sufletului după despărțirea sa de trup, după moartea fizică a omului.

Starea sufletului după moarte
Evanghelia ne spune adevăruri fundamentale pentru înțelegerea legăturii care există între viața pământească a omului și viața de dincolo de mormânt a sufletului uman. Ea ne arată că sufletul omului, după ce se desparte de trup, merge fie în comuniunea drepților și a sfinților, fie în izolarea păcătoșilor, adică fie în fericita existență a raiului, fie în nefericita existență a iadului. Această precizare este deosebit de importantă, deoarece ea ne arată valoarea unică a vieții omului pe pământ. Deși viața omului pe pământ este una trecătoare, de ea depinde viața netrecătoare a sufletului după moarte, adică după despărțirea sufletului de trup.
Continue reading

Predică la dumincia a 22-a după Rusalii: Bogatul nemilostiv – Pr. Prof. Stelian Tofană

Share Button

bogatul nemilostiv saracul lazar

Zis-a Domnul: Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră și în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit. Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea porții lui, plin de bube, poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; dar și câinii, venind, lingeau bubele lui. Și a murit săracul și a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit și bogatul și a fost înmormântat. Și, în iad, ridicându-și ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam și pe Lazăr în sânul lui. Și el, strigând, a zis: Părinte Avraam, fie-ți milă de mine și trimite pe Lazăr să-și ude vârful degetului în apă și să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie! Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ți aminte că tu ai primit cele bune ale tale în viața ta, și Lazăr, asemenea, pe cele rele; și acum aici el se mângâie, iar tu te chinuiești. Și, peste toate acestea, între noi și voi s-a întărit prăpastie mare, ca aceia care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată nici cei de acolo să treacă la noi. Iar el a zis: Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiți în casa tatălui meu, căci am cinci frați, să le spună lor acestea, ca să nu vină și ei în acest loc de chin. Și i-a zis Avraam: Au pe Moise și pe prooroci; să asculte de ei. Iar el a zis: Nu, părinte Avraame, ci, dacă cineva dintre morți se va duce la ei, se vor pocăi. Și i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise și de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva din morți.

Sfinții Doctori fără de arginți Cosma și Damian

Share Button

***

Acatistul Sfinților doctori fără de arginți Cosma și Damian

Sfinții doctori fără de arginți Cosma și Damian – Tropar

***

Sfinţii Cosma şi Damian erau fraţi, de neam din Asia, având tată păgân şi mamă creştină, anume Teodotia. Aceasta, după moartea bărbatului ei, a trăit în văduvie, având vreme liberă şi fără piedici şi a slujit cu sârguinţă lui Hristos, închinându-şi toată viaţa lui Dumnezeu. Ea s-a făcut ca văduva aceea pe care o lăuda Apostolul, când zicea că văduva cea adevărată şi singură nădăjduieşte spre Dumnezeu şi petrece în rugăciuni şi în cereri, ziua şi noaptea. Continue reading

Tomosul sinodal pentru proclamarea canonizării Sfântului Ierarh Dionisie Erhan, Episcopul Cetăţii Albe-Ismail

Share Button

Tomosul sinodal prezentat la proclamarea canonizării Sfântului Ierarh Dionisie Erhan, Episcopul Cetăţii Albe-Ismail, duminică, 27 octombrie 2019 la sărbătoarea de prăznuire a Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureștilor.

Tomos sinodal
al Bisericii Ortodoxe Autocefale Române
pentru proclamarea canonizării
Sfântului Ierarh Dionisie Erhan, Episcopul Cetăţii Albe-Ismail

 

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române

Preaiubitului cler, cinului monahal şi dreptcredincioşilor creştini din Patriarhia Română,
Har, pace şi bucurie de la Dumnezeu, iar de la Noi, arhiereşti binecuvântări!

După sfintele predanii ale iubitorilor de Dumnezeu Apostoli şi ale Sfinţilor noştri Părinţi, lucru drept şi folositor este pentru plinătatea Bisericii a cinsti cu evlavie pe sfinţii care, cu dragoste şi cu bună cuviinţă, au urmat lui Hristos. Cinstind pe sfinţi, Îl cinstim de fapt pe Dumnezeu, „Cel minunat întru sfinţii Săi” (Psalm 67, 36) şi, aducând laudă slujitorilor Săi, mintea ni se luminează, inima se încălzeşte şi voinţa se întăreşte spre buna lucrare a faptelor celor mântuitoare. De aceea, Prorocul David glăsuieşte: „Eu am cinstit foarte pe prietenii Tăi, Dumnezeule, şi foarte s-a întărit stăpânirea lor” (Psalm 138,17).

Unul dintre aceşti prieteni ai lui Dumnezeu este şi Episcopul Dionisie Erhan, cinstit de popor şi cu numele de Vlădica Dionisie. Acesta s-a născut în satul Bardar, judeţul Lăpuşna din Basarabia, la 2 noiembrie 1868, primind la botez numele Dimitrie. La vârsta de 15 ani, simţind dorul de Dumnezeu şi dorinţa de a îmbrăca haina monahală, Dimitrie a intrat în obştea Mănăstirii Suruceni, aflată în apropierea Chişinăului.

După şapte ani de ascultare a fost făcut rasofor, iar după alţi nouă ani a fost tuns în monahism, în anul 1899, primind numele Dionisie. în anul 1900 a fost hirotonit ierodiacon, iar în 1904 a fost hirotonit ieromonah. Remarcându-se printr-o viaţă aleasă, prin rugăciune stăruitoare şi prin participare cu multă evlavie la sfintele slujbe, prin dragoste de Dumnezeu, prin blândeţe, dar şi fermitate şi demnitate în apărarea credinţei şi a neamului, ieromonahul Dionisie s-a bucurat de aprecierea credincioşilor care îl căutau pentru sfat duhovnicesc.

În anul 1908, Preacuviosul Părinte Dionisie Erhan a fost ales stareţ al Mănăstirii Suruceni. Tânărul stareţ a avut un rol de seamă în acele vremuri grele, lucrând cu osârdie la realizarea idealului de unitate al românilor, în perioada premergătoare momentului istoric de la 27 martie 1918, dar şi după acesta.

Pentru activitatea sa bisericească deosebită, dar şi pentru viaţa sa duhovnicească prin care ajunsese foarte cunoscut şi iubit de toţi basarabenii, a fost ales arhiereu vicar al Arhiepiscopiei Chişinăului şi Hotinului, fiind hirotonit la 22 iulie 1918, în Catedrala mitropolitană din Iaşi. În anul 1932 a fost numit Locţiitor al eparhiei vacante a Cetăţii Albe-Ismail, iar în şedinţa din 18 aprilie 1934 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a validat ca episcop al acestei eparhii.

În această slujire, a contribuit la restaurarea şi zidirea de biserici în eparhia sa, la intensificarea vieţii duhovniceşti prin înfiinţarea de instituţii pentru formarea clerului, s-a îngrijit de educaţia tinerilor prin înfiinţarea sau dotarea corespunzătoare a unor şcoli şi prin acordarea unor burse de studiu, a susţinut material familiile defavorizate, a înfiinţat azile şi orfelinate, precum şi o asociaţie care să sprijine soţiile văduve ale preoţilor.

De asemenea, s-a îngrijit de publicaţiile eparhiale, de activitatea mănăstirilor şi a parohiilor şi a lucrat cu multă râvnă la înnoirea duhovnicească în sudul Basarabiei. Sfintele slujbe le săvârşea întotdeauna cu evlavie şi în linişte, nevorbind cu nimeni, ci fiind neîncetat în stare de rugăciune.

Preasfinţitul Părinte Episcop Dionisie Erhan a păstorit eparhia Cetăţii Albe-Ismail până în 28 iunie 1940 când, din cauza anexării Basarabiei de către Uniunea Sovietică, s-a refugiat în Episcopia Argeşului, unde a păstorit între anii 1940-1941. Apoi, după eliberarea Basarabiei (1941-1944), împovărat de ani şi suferinţă, s-a retras la mănăstirea sa de metanie, Suruceni, trecând la Domnul, întru mireasma sfinţeniei, în data de 17 septembrie 1943. Sfintele sale moaşte au fost descoperite neputrezite în anul 2018, la împlinirea a 100 de ani de la hirotonirea sa în arhiereu.

Ţinând seama de viaţa sa sfântă şi de râvna lui mare pentru luminarea turmei sale duhovniceşti şi de roadele minunate ale lucrării şi păstoririi sale, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în şedinţa sa de lucru din 25 octombrie 2018, a găsit că este bineplăcut lui Dumnezeu şi folositor obştii dreptcredincioşilor ca el să fie preţuit cu cinstirea cuvenită şi să fie înscris în rândul sfinţilor ierarhi din calendarul ortodox. Drept aceea, pe temei canonic şi sinodal, chemând în ajutorul nostru harul Preasfintei, de viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Treimi,

Hotărâm

Ca, de acum înainte şi până în veac, Părintele nostru Dionisie Erhan, Episcopul Cetăţii Albe-Ismail, să fie cinstit în rândul Sfinţilor Ierarhi de întreaga Biserică Ortodoxă Română, cu numele de Sfântul Ierarh Dionisie, Episcopul Cetăţii Albe-Ismail.

Pentru pomenirea sa statornicim ziua de 17 septembrie a fiecărui an, când a trecut la cele veşnice, urmând ca această prăznuire să fie înscrisă în Sinaxar, în cărţile de cult, precum şi în calendarul Bisericii Ortodoxe Române.

De asemenea, rânduim să se tipărească viaţa, slujba şi acatistul Sfântului Ierarh Dionisie, să i se zugrăvească icoana, care să fie primită cu toată evlavia de dreptcredincioşii creştini, iar chipul său să fie zugrăvit la loc potrivit, alături de ceilalţi Sfinţi Ierarhi de neam român, în bisericile care se vor ridica din temelie sau se vor zugrăvi de acum înainte. De asemenea, mai rânduim ca el să fie şi ocrotitor al unor sfinte lăcaşuri noi sau reînnoite.

Pentru deplina statornicire a celor pe care le-am hotărât în chip sinodal şi canonic, am întocmit şi întărim cu semnăturile noastre acest Tomos Sinodal de proclamare a canonizării Sfântului Ierarh Dionisie, Episcopul Cetăţii Albe-Ismail, pe care îl aducem la cunoştinţa preacucernicului cler, a preacuviosului cin monahal şi a dreptcredincioşilor creştini din Patriarhia Română.

Acest Tomos Sinodal de Canonizare se proclamă astăzi, 27 octombrie, din anul mântuirii 2019, la Catedrala Patriarhală din Bucureşti.

Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu – Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi! (2 Corinteni 13,13).

 

Preşedintele Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române

† Daniel
Arhiepiscopul Bucureştilor,
Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei, Locţiitorul Tronului Cezareei Capadociei şi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

împreună cu toţi membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

 

Sursa: basilica.ro

 

PF Daniel – Învierea fiicei lui Iair

Share Button

invierea fiicei lui iair

În vremea aceea a venit la Iisus un om cu numele Iair, care era mai-marele sinagogii; şi acesta căzând la picioarele lui Iisus, îl ruga să intre în casa lui, fiindcă avea numai o fiică, ca de doisprezece ani, şi aceasta era pe moarte. Iar când se ducea Iisus şi-L împresurau mulţimile, o femeie, care avea de doisprezece ani curgere de sânge şi cheltuise cu doctorii toată avuţia ei şi de către nici unul nu putuse fi vindecată, apropiindu-se ea pe la spate, s-a atins de poala hainei lui Iisus şi îndată s-a oprit curgerea sângelui ei. Atunci Iisus a grăit: cine este cel care s-a atins de Mine? Dar, cum toţi tăgăduiau, Petru şi ceilalţi care erau cu El au zis: Învăţătorule, mulţimile Te îmbulzesc şi Te strâmtorează şi Tu mai întrebi: cine este cel care s-a atins de Mine? Dar Iisus a grăit iar: s-a atins de Mine cineva, căci Eu am simţit puterea care a ieşit din Mine. Atunci femeia, văzând că n-a rămas ascunsă, a venit tremurând şi, căzând la picioarele Lui, I-a spus, de faţă cu tot poporul, pentru care pricină s-a atins de El şi cum că s-a tămăduit numaidecât. Iar Iisus i-a zis: îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit, mergi în pace. Pe când încă vorbea El, a venit cineva din casa mai-marelui sinagogii şi a zis acestuia: a murit copila ta; nu mai osteni pe Învăţătorul. Dar Iisus, auzind, a zis către Iair: nu te teme; crede numai şi se va mântui. Şi, intrând în casă, n-a lăsat pe nimeni să intre cu El, decât numai pe Petru, pe Iacob, pe Ioan, pe tatăl copilei şi pe mama ei. Ci plângeau toţi şi se tânguiau pentru copilă; El însă le-a zis: nu plângeţi, căci n-a murit, ci doarme. Dar ei L-au luat în râs, ştiind bine că a murit. Atunci El, scoţând pe toţi afară şi apucând copila de mână, a strigat, zicând: copilă, deşteaptă-te! Şi duhul ei s-a întors şi a înviat îndată; şi a poruncit Iisus să-i se dea ei să mănânce. Şi au rămas uimiţi părinţii ei; iar Iisus le-a poruncit să nu spună nimănui ce s-a întâmplat.

Duminica a XXIV -a după Rusalii (Predica Mitropolitului Augustin de Florina la Învierea fiicei lui Iair)

Share Button

invierea-fiicei-lui-iair2

Sfânta Evanghelie de la Sfântul Apostol și Evanghelist Luca 8, 41-56

În vremea aceea a venit la Iisus un om cu numele Iair, care era mai-marele sinagogii; şi acesta căzând la picioarele lui Iisus, îl ruga să intre în casa lui, fiindcă avea numai o fiică, ca de doisprezece ani, şi aceasta era pe moarte. Iar când se ducea Iisus şi-L împresurau mulţimile, o femeie, care avea de doisprezece ani curgere de sânge şi cheltuise cu doctorii toată avuţia ei şi de către nici unul nu putuse fi vindecată, apropiindu-se ea pe la spate, s-a atins de poala hainei lui Iisus şi îndată s-a oprit curgerea sângelui ei. Atunci Iisus a grăit: cine este cel care s-a atins de Mine? Dar, cum toţi tăgăduiau, Petru şi ceilalţi care erau cu El au zis: Învăţătorule, mulţimile Te îmbulzesc şi Te strâmtorează şi Tu mai întrebi: cine este cel care s-a atins de Mine? Dar Iisus a grăit iar: s-a atins de Mine cineva, căci Eu am simţit puterea care a ieşit din Mine. Atunci femeia, văzând că n-a rămas ascunsă, a venit tremurând şi, căzând la picioarele Lui, I-a spus, de faţă cu tot poporul, pentru care pricină s-a atins de El şi cum că s-a tămăduit numaidecât. Iar Iisus i-a zis: îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit, mergi în pace. Pe când încă vorbea El, a venit cineva din casa mai-marelui sinagogii şi a zis acestuia: a murit copila ta; nu mai osteni pe Învăţătorul. Dar Iisus, auzind, a zis către Iair: nu te teme; crede numai şi se va mântui. Şi, intrând în casă, n-a lăsat pe nimeni să intre cu El, decât numai pe Petru, pe Iacob, pe Ioan, pe tatăl copilei şi pe mama ei. Ci plângeau toţi şi se tânguiau pentru copilă; El însă le-a zis: nu plângeţi, căci n-a murit, ci doarme. Dar ei L-au luat în râs, ştiind bine că a murit. Atunci El, scoţând pe toţi afară şi apucând copila de mână, a strigat, zicând: copilă, deşteaptă-te! Şi duhul ei s-a întors şi a înviat îndată; şi a poruncit Iisus să-i se dea ei să mănânce. Şi au rămas uimiţi părinţii ei; iar Iisus le-a poruncit să nu spună nimănui ce s-a întâmplat.

***

PF Daniel – Învierea fiicei lui Iair

Duminica a XXIV -a după Rusalii – Predica PS Ieronim Sinaitul

Duminica a XXIV -a după Rusalii (Predica Mitropolitului Bartolomeu Anania – Învierea fiicei lui Iair)

Duminica a XXIV -a după Rusalii (Învierea fiicei lui Iair)

***

Ce este credinţa! Sunt unele lucruri, fraţii mei, pe care le simţim, dar nu putem să le exprimăm. Simţi, de pildă, că există aer, vezi că el clatină frunzele; dar cine a văzut aerul? Simţi electricitatea, atingi o sârmă şi te scutură, dar foarte bine nici ştiinţa nu poate să explice ce este electricitatea. Stai pe pământ şi simţi cutremurul, dar cauzele cele mai profunde ale cutremurului n-a putut nimeni să le identifice. Lumea aceasta are taine. Una din marile taine este şi credinţa. Ce este credinţa? Este curent, aer, electricitate, cutremur? Este ceva mult superior.Aţi auzit Evanghelia. Ne istoriseşte două minuni. Una, vindecarea femeii cu scurgere de sânge, mai mică; alta, învierea copilei moarte, este foarte mare. Acestea le zice Evanghelia. Şi vreau să luăm aminte la un lucru. Dacă femeia bolnavă s-a vindecat şi dacă fetiţa a înviat din morţi, aceste două minuni au avut loc pentru că la mijloc a fost credinţa. Femeii pe care a vindecat-o, Hristos i-a spus: „Credinţa ta te-a mântuit”. Şi tatălui fetiţei i-a spus: „Nu te teme; doar crede, şi se va mântui” (versetele 48 şi 50). Hristos pune credinţa ca pe o condiţie a minunilor. Aceasta ne arată cât de mare lucru este credinţa. Şi dacă deschideţi Evanghelia şi întreaga Sfântă Scriptură veţi vedea că este foarte des întâlnit cuvântul „credinţă”. Dar veţi întreba: ce este această credinţă? Continue reading

IPS Casian – Cuvânt la slujba privegherii în cinstea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou

Share Button

Arhiepiscopul Casian al Dunării de Jos a oficiat sâmbătă, 26 octombrie 2019, slujba de Priveghere în cinstea Sf. Cuv. Dimitrie Cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor, la Altarul de vară al Catedralei Patriarhale.

Viața Sfântului Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir

Share Button

dimitrie izvoratorul de mir

Sfântul şi marele mucenic Dimitrie s-a născut în cetatea Solun (Tesalonic), din părinţi de neam bun şi dreptcredincioşi. Tatăl lui era voievod în cetatea Solunului, crezând în taină în Domnul nostru Iisus Hristos şi slujind Lui. Dar nu îndrăznea să mărturisească preasfânt numele Lui, căci atunci era mare prigoană asupra creştinilor din partea paginilor împăraţi. Temându-se de groaznica prigonire a nelegiuiţilor, ţinea ascuns în sine mărgăritarul cel de mult preţ al credinţei lui Hristos. El avea în palatul său o cămară ascunsă de rugăciune, în care erau două sfinte icoane, împodobite cu aur şi cu pietre scumpe: una a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Cel ce S-a întrupat, iar altă a Preasfintei Sale Maici, Fecioara Maria, înaintea cărora întotdeauna aprindea candela şi aducea tămâie şi se ruga împreună cu soţia sa cea de o credinţă, adevăratului Dumnezeu, Cel ce locuieşte întru cei de sus, Fiului Său Unul născut şi Fecioarei Maria cea preanevinovată. Asemenea era şi milostiv către săraci şi aducea mari faceri de bine celor care le trebuiau. Dar nu aveau fii, şi pentru aceasta erau în mare mâhnire şi se rugau lui Dumnezeu cu tot dinadinsul, ca să le dea moştenitori casei lor. Continue reading

Mitropolitul Augustin de Florina – Predică la Sfântul Mucenic Dimitrie

Share Button

Predica Mitropolitului Augustin de Florin la sărbătoarea Marelui Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir

sfântul dimitrie izvorâtorul de mir

PS Timotei – Cuvânt la slujba privegherii în cinstea Marelui Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir

***

„… Multe şi mari minuni a făcut Sfântul Dimitrie. Vă amintesc doar una. Să nu creadă necredincioşii, dreptul lor; noi credem. Pentru că într-o astfel de sfântă zi, 26 octombrie 1912, Sfântul Dimitrie şi-a făcut minunea. Copiii Eladei strigau în divizii şi batalioane: Sfinte Dimitrie, fă minunea ta! Şi într-adevăr, în ziua Sfântului Dimitrie, au intrat în Tesalonic şi au înălţat steagul nostru pe Turnul Alb! Asta nu e minune? Continue reading

PS Timotei – Cuvânt la slujba privegherii în cinstea Marelui Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir

Share Button

Cuvânt rostit de Preasfințitul Timotei Prahoveanul, în cadrul slujbei de priveghere în cinstea Marelui Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir:

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir

Share Button

Cuvântul PS Visarion, Episcopul Tulcii, la slujba de priveghere săvârșită pe Colina Bucuriei – Catedrala Patriarhala, în cinstea Marelui Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir.

Rânduiala Sfintei Împărtășanii

Share Button

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.

Împărate ceresc, Mângâieto­rule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le îm­plinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doam­ne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vin­decă neputințele noas­tre, pentru numele Tău.

Doamne miluiește (de trei ori), Slavă…, și acum…

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfin­țească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pă­mânt. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noș­tri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbă­vește de cel rău. Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin

Doamne, miluiește(de 12 ori), Veniți să ne închinăm… (de trei ori), apoi Psalmul 50,Și îndată: Continue reading

Predica PF Daniel – Vindecarea demonizatului din ținutul Gherghesenilor

Share Button

În vremea aceea a venit Iisus cu corabia în ţinutul Gherghesenilor, care este în faţa Galileii. Şi, ieşind pe uscat, L-a întâmpinat un bărbat din cetate, care avea demon şi care de multă vreme nu mai punea haină pe el şi în casă nu mai locuia, ci prin morminte. Şi văzând pe Iisus, strigând, a căzut înaintea Lui şi cu glas mare a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Rogu-Te, nu mă chinui!, fiindcă poruncea duhului necurat să iasă din om, pentru că de mulţi ani îl stăpânea; şi era legat în lanţuri şi în obezi, păzindu-l, dar el, sfărâmând legăturile, era dus de demon în pustie. Şi l-a întrebat Iisus, zicând: Care-ţi este numele? Iar el a zis: Legiune. Căci demoni mulţi intraseră în el. Şi-L rugau pe El să nu le poruncească să meargă în adânc. Şi era acolo o turmă mare de porci, care păşteau pe munte. Şi L-au rugat să le îngăduie să intre în ei; iar El le-a îngăduit. Şi, ieşind demonii din om, au intrat în porci, iar turma s-a aruncat de pe ţărm în lac şi s-a înecat. Iar păzitorii, văzând ce s-a întâmplat, au fugit şi au vestit în cetate şi prin sate. Şi au ieşit să vadă ce s-a întâmplat şi au venit la Iisus şi au găsit pe omul din care ieşiseră demonii, îmbrăcat şi întreg la minte, şezând jos, la picioarele lui Iisus, şi s-au înfricoşat. Şi cei ce văzuseră le-au spus cum a fost izbăvit demonizatul. Şi L-a rugat pe El toată mulţimea din ţinuturile Gherghesenilor să plece de la ei, căci erau cuprinşi de frică mare. Atunci El, intrând în corabie, S-a întors înapoi. Iar bărbatul din care ieşiseră demonii Îl ruga să rămână cu El. Iisus însă i-a dat drumul, zicând: Întoarce-te la casa ta şi spune cât bine ţi-a făcut ţie Dumnezeu. Şi el a plecat, vestind în toată cetatea cât bine i-a făcut Iisus.’ (Luca 8, 26-39)

Sfinții Mărturisitori Ardeleni: Visarion, Sofronie și Mucenicul Oprea

Share Button

Slujba Sfinților Mărturisitori Ardeleni – Slavă la laude, Psalții Catedralei Patriarhale

† Sfântul Cuvios Mărturisitor Visarion:

     Acest mare apărător al credinţei ortodoxe în Banat şi Transilvania, care a luptat împotriva unirii cu forţa a credincioşilor ortodocşi cu Roma, era de origine sîrb, născut în Bosnia, în anul 1714. Fiind foarte evlavios şi rîvnitor pentru viaţa pustnicească, în anul 1738 este tuns în monahism la mănăstirea Sfîntul Sava din Ţara Sfîntă. După ce revine în Serbia, se nevoieşte cîţiva ani într-o peşteră ca sihastru, unde, pentru sfinţenia vieţii sale, dobîndeşte darul facerii de minuni. Continue reading

PREDICA PĂRINTELUI CLEOPA LA DUMINICA A XIX-A DUPĂ RUSALII: DESPRE IUBIREA VRĂJMAŞILOR

Share Button

Predică la Duminica a XIX-a după Rusalii

 71615_pr-cleopa

Despre iubirea vrăjmaşilor 

 

Iar Eu zic vouă: iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvîntaţi pe cei ce vă blesteamă,
faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc
 (Matei 5, 44)

Iubiţi credincioşi,

Mîntuitorul nostru Iisus Hristos a arătat că cea mai mare poruncă din lege este dragostea de Dumnezeu, iar a doua, asemenea acesteia, este iubirea aproapelui (Matei 22, 37-39). El a zis că în aceste două porunci se cuprind toată Legea şi toţi proorocii (Matei 22, 40). Dacă acesta este adevărul apoi nimeni nu poate spune că iubeşte pe Dumnezeu, de nu va iubi mai întîi pe aproapele său. Acest lucru îl spune şi Sfîntul Ioan Evanghelistul, zicînd: Dacă zice cineva că iubeşte pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl urăşte, mincinos este! Pentru că cel ce nu iubeşte pe fratele său, pe care l-a văzut, pe Dumnezeu pe Care nu L-a văzut, cum poate să-L iubească? (I Ioan 4, 20). Continue reading

Predică la Duminica a 19-a după Rusalii: O LEGE (Mitropolitul Augustin de Florina)

Share Button

PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA
LA DUMINICA A XIX-A DUPĂ RUSALII

Zis-a Domnul: precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi şi voi lor tot aşa. Pentru că dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce mulţumire puteţi avea? Doar şi păcătoşii iubesc pe cei care-i iubesc pe dânşii. Şi, dacă faceţi bine celor care vă fac vouă bine, ce mulţumire puteţi avea? Doar şi păcătoşii acelaşi lucru fac. Şi, dacă împrumutaţi pe cineva de la care nădăjduiţi să luaţi, ce mulţumire puteţi avea? Doar şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să primească înapoi întocmai. Voi însă iubiţi pe vrăjmaşii voştri, să faceţi binele, şi să daţi cu împrumut fără să nădăjduiţi nimic în schimb, şi atunci răsplata voastră va fi multă, şi voi veţi fi fiii Celui prea Înalt; pentru că El este bun şi cu cei nemulţumitori şi cu cei răi. Aşadar fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru milostiv este.

(Luca 6, 31-36) 

predica-de-pe-munte

Predica de pe munte – Iubirea vrăjmașilor

* * *

O LEGE

,,Precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea”

  (Luca 6, 31)

          Iubiţilor, există o lege, care este cea mai veche din toate legile, pe care le-au făcut oamenii, ca să poată să-şi ritmeze armonios legăturile dintre ei şi să trăiască fericiţi. Lege, care nu este crestată pe plăci de marmură sau scrisă pe hârtii şi în ziarele oficiale ale statului. O lege pe care a sădit-o Dumnezeu, care l-a plăsmuit pe om ,,după chipul şi asemănarea Sa” (Facere 1, 26). Şi această lege înnăscută este legea dragostei.
Această lege strigă fiecărui om să iubească. Îi strigă să nu facă niciun rău celuilalt, să nu fure, să nu nedreptăţească, să nu atace onoarea familială a altuia, să nu spună minciuni, să nu defăimeze şi să clevetească, să nu calomnieze pe celălalt, să nu se ducă pe la tribunale şi să facă jurăminte mincinoase, să nu ucidă, să nu ia viaţa altuia. Acestea le strigă legea dragostei. Dar această lege nu se opreşte aici. Înaintează din ce în ce mai mult. Strigă nu numai că trebuie să nu facem răul, ci trebuie să facem şi binele celorlalţi oameni. Flămânzesc? Însetează? Le este frig? Se află într-o situaţie dificilă? Sunt în pericol? Noi nu trebuie să rămânem reci şi indiferenţi. Trebuie să alergăm în ajutorul lor prin toate mijloacele de care dispunem. Şi pâine, şi apă, şi haine, şi cuverturi, şi medicamente, şi orice fel de ajutor, trebuie să-l oferim celorlalţi oameni. Şi aşa cum ne dorim ca ceilalţi oameni nu numai să nu ne nedreptăţească, ci şi să ne ajute, aşa şi noi trebuie să ne comportăm faţă de ceilalţi.
Aceasta este legea înnăscută a dragostei, pe care o exprimă Hristos în Evanghelia de astăzi prin următoarele cuvinte: ,,Precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea” (Luca 6, 31).

Continue reading

Predică la Duminica a XVIII – a după Rusalii (Pescuirea minunata) – IPS Bartolomeu Anania

Share Button