Soborul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil şi al tuturor cereştilor puteri

Share Button

***

Predica PF Daniel la Soborul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil

***

Acatistul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil

***

Sfântul Arhanghel Mihail

Mai-marilor Voievozi ai oștirilor ce­rești, rugămu-vă pe voi noi, ne­vred­nicii, ca prin rugăciunile voastre să ne acoperiți cu acoperământul aripilor măririi voastre celei netrupești, păzindu-ne pe noi, cei ce cădem cu dinadinsul și strigăm: Iz­băviți-ne din nevoi, ca niște Mai-mari peste cetele Puterilor celor de sus.

În ziua de 8 noiembrie, când Biserica prăznuiește “Soborul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil”, sunt cinstiți toți Sfinții Arhangheli, iar nu doar cei mai cunoscuți dintre aceștia, adică Mihail și Gavriil.

     “Pe Capeteniile Ingerilor Preasfintei Treimi, pe Sfintii Arhangheli: Mihail, Gavriil, Rafail, Iegudiil-Evgudiil, Uriil, Salatiil si Varahiil sa-i laudam si bine sa-i cuvantam intru toti vecii, pentru ajutorul dat noua credinciosilor, atunci cand in nevointe fiind, noi ii rugam sa ne ajute. Sa le spunem, multumindu-le: Bucurati-va Sfintilor Voievozi Ceresti!”

Predică la dumincia a 22-a după Rusalii: Bogatul nemilostiv – PF Daniel

Share Button

bogaul-nemilostiv1

Predică la dumincia a 22-a după Rusalii: Bogatul nemilostiv – IPS Bartolomeu Anania

Predică la dumincia a 22-a după Rusalii: Bogatul nemilostiv și săracul Lazăr – Pr. Prof. Stelian Tofană

 

Zis-a Domnul: Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră și în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit. Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea porții lui, plin de bube, poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; dar și câinii, venind, lingeau bubele lui. Și a murit săracul și a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit și bogatul și a fost înmormântat. Și, în iad, ridicându-și ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam și pe Lazăr în sânul lui. Și el, strigând, a zis: Părinte Avraam, fie-ți milă de mine și trimite pe Lazăr să-și ude vârful degetului în apă și să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie! Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ți aminte că tu ai primit cele bune ale tale în viața ta, și Lazăr, asemenea, pe cele rele; și acum aici el se mângâie, iar tu te chinuiești. Și, peste toate acestea, între noi și voi s-a întărit prăpastie mare, ca aceia care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată nici cei de acolo să treacă la noi. Iar el a zis: Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiți în casa tatălui meu, căci am cinci frați, să le spună lor acestea, ca să nu vină și ei în acest loc de chin. Și i-a zis Avraam: Au pe Moise și pe prooroci; să asculte de ei. Iar el a zis: Nu, părinte Avraame, ci, dacă cineva dintre morți se va duce la ei, se vor pocăi. Și i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise și de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva din morți.

Evanghelia Duminicii a XXII-a după Rusalii ne prezintă pilda bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr. Această pericopă este plină de învățături duhovnicești care ne arată că, după moartea trupului, sufletul trăiește și își aduce aminte de toate faptele săvârșite în timpul vieții pe pământ. Avem, deci, în Evanghelia de astăzi mărturia clară a Mântuitorului privind existența și viața sufletului după despărțirea sa de trup, după moartea fizică a omului.

Starea sufletului după moarte
Evanghelia ne spune adevăruri fundamentale pentru înțelegerea legăturii care există între viața pământească a omului și viața de dincolo de mormânt a sufletului uman. Ea ne arată că sufletul omului, după ce se desparte de trup, merge fie în comuniunea drepților și a sfinților, fie în izolarea păcătoșilor, adică fie în fericita existență a raiului, fie în nefericita existență a iadului. Această precizare este deosebit de importantă, deoarece ea ne arată valoarea unică a vieții omului pe pământ. Deși viața omului pe pământ este una trecătoare, de ea depinde viața netrecătoare a sufletului după moarte, adică după despărțirea sufletului de trup.
Continue reading

PF Daniel – Învierea fiicei lui Iair

Share Button

invierea fiicei lui iair

În vremea aceea a venit la Iisus un om cu numele Iair, care era mai-marele sinagogii; şi acesta căzând la picioarele lui Iisus, îl ruga să intre în casa lui, fiindcă avea numai o fiică, ca de doisprezece ani, şi aceasta era pe moarte. Iar când se ducea Iisus şi-L împresurau mulţimile, o femeie, care avea de doisprezece ani curgere de sânge şi cheltuise cu doctorii toată avuţia ei şi de către nici unul nu putuse fi vindecată, apropiindu-se ea pe la spate, s-a atins de poala hainei lui Iisus şi îndată s-a oprit curgerea sângelui ei. Atunci Iisus a grăit: cine este cel care s-a atins de Mine? Dar, cum toţi tăgăduiau, Petru şi ceilalţi care erau cu El au zis: Învăţătorule, mulţimile Te îmbulzesc şi Te strâmtorează şi Tu mai întrebi: cine este cel care s-a atins de Mine? Dar Iisus a grăit iar: s-a atins de Mine cineva, căci Eu am simţit puterea care a ieşit din Mine. Atunci femeia, văzând că n-a rămas ascunsă, a venit tremurând şi, căzând la picioarele Lui, I-a spus, de faţă cu tot poporul, pentru care pricină s-a atins de El şi cum că s-a tămăduit numaidecât. Iar Iisus i-a zis: îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit, mergi în pace. Pe când încă vorbea El, a venit cineva din casa mai-marelui sinagogii şi a zis acestuia: a murit copila ta; nu mai osteni pe Învăţătorul. Dar Iisus, auzind, a zis către Iair: nu te teme; crede numai şi se va mântui. Şi, intrând în casă, n-a lăsat pe nimeni să intre cu El, decât numai pe Petru, pe Iacob, pe Ioan, pe tatăl copilei şi pe mama ei. Ci plângeau toţi şi se tânguiau pentru copilă; El însă le-a zis: nu plângeţi, căci n-a murit, ci doarme. Dar ei L-au luat în râs, ştiind bine că a murit. Atunci El, scoţând pe toţi afară şi apucând copila de mână, a strigat, zicând: copilă, deşteaptă-te! Şi duhul ei s-a întors şi a înviat îndată; şi a poruncit Iisus să-i se dea ei să mănânce. Şi au rămas uimiţi părinţii ei; iar Iisus le-a poruncit să nu spună nimănui ce s-a întâmplat.

Duminica a XXIV -a după Rusalii (Predica Mitropolitului Augustin de Florina la Învierea fiicei lui Iair)

Share Button

invierea-fiicei-lui-iair2

Sfânta Evanghelie de la Sfântul Apostol și Evanghelist Luca 8, 41-56

În vremea aceea a venit la Iisus un om cu numele Iair, care era mai-marele sinagogii; şi acesta căzând la picioarele lui Iisus, îl ruga să intre în casa lui, fiindcă avea numai o fiică, ca de doisprezece ani, şi aceasta era pe moarte. Iar când se ducea Iisus şi-L împresurau mulţimile, o femeie, care avea de doisprezece ani curgere de sânge şi cheltuise cu doctorii toată avuţia ei şi de către nici unul nu putuse fi vindecată, apropiindu-se ea pe la spate, s-a atins de poala hainei lui Iisus şi îndată s-a oprit curgerea sângelui ei. Atunci Iisus a grăit: cine este cel care s-a atins de Mine? Dar, cum toţi tăgăduiau, Petru şi ceilalţi care erau cu El au zis: Învăţătorule, mulţimile Te îmbulzesc şi Te strâmtorează şi Tu mai întrebi: cine este cel care s-a atins de Mine? Dar Iisus a grăit iar: s-a atins de Mine cineva, căci Eu am simţit puterea care a ieşit din Mine. Atunci femeia, văzând că n-a rămas ascunsă, a venit tremurând şi, căzând la picioarele Lui, I-a spus, de faţă cu tot poporul, pentru care pricină s-a atins de El şi cum că s-a tămăduit numaidecât. Iar Iisus i-a zis: îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit, mergi în pace. Pe când încă vorbea El, a venit cineva din casa mai-marelui sinagogii şi a zis acestuia: a murit copila ta; nu mai osteni pe Învăţătorul. Dar Iisus, auzind, a zis către Iair: nu te teme; crede numai şi se va mântui. Şi, intrând în casă, n-a lăsat pe nimeni să intre cu El, decât numai pe Petru, pe Iacob, pe Ioan, pe tatăl copilei şi pe mama ei. Ci plângeau toţi şi se tânguiau pentru copilă; El însă le-a zis: nu plângeţi, căci n-a murit, ci doarme. Dar ei L-au luat în râs, ştiind bine că a murit. Atunci El, scoţând pe toţi afară şi apucând copila de mână, a strigat, zicând: copilă, deşteaptă-te! Şi duhul ei s-a întors şi a înviat îndată; şi a poruncit Iisus să-i se dea ei să mănânce. Şi au rămas uimiţi părinţii ei; iar Iisus le-a poruncit să nu spună nimănui ce s-a întâmplat.

***

PF Daniel – Învierea fiicei lui Iair

Duminica a XXIV -a după Rusalii – Predica PS Ieronim Sinaitul

Duminica a XXIV -a după Rusalii (Predica Mitropolitului Bartolomeu Anania – Învierea fiicei lui Iair)

Duminica a XXIV -a după Rusalii (Învierea fiicei lui Iair)

***

Ce este credinţa! Sunt unele lucruri, fraţii mei, pe care le simţim, dar nu putem să le exprimăm. Simţi, de pildă, că există aer, vezi că el clatină frunzele; dar cine a văzut aerul? Simţi electricitatea, atingi o sârmă şi te scutură, dar foarte bine nici ştiinţa nu poate să explice ce este electricitatea. Stai pe pământ şi simţi cutremurul, dar cauzele cele mai profunde ale cutremurului n-a putut nimeni să le identifice. Lumea aceasta are taine. Una din marile taine este şi credinţa. Ce este credinţa? Este curent, aer, electricitate, cutremur? Este ceva mult superior.Aţi auzit Evanghelia. Ne istoriseşte două minuni. Una, vindecarea femeii cu scurgere de sânge, mai mică; alta, învierea copilei moarte, este foarte mare. Acestea le zice Evanghelia. Şi vreau să luăm aminte la un lucru. Dacă femeia bolnavă s-a vindecat şi dacă fetiţa a înviat din morţi, aceste două minuni au avut loc pentru că la mijloc a fost credinţa. Femeii pe care a vindecat-o, Hristos i-a spus: „Credinţa ta te-a mântuit”. Şi tatălui fetiţei i-a spus: „Nu te teme; doar crede, şi se va mântui” (versetele 48 şi 50). Hristos pune credinţa ca pe o condiţie a minunilor. Aceasta ne arată cât de mare lucru este credinţa. Şi dacă deschideţi Evanghelia şi întreaga Sfântă Scriptură veţi vedea că este foarte des întâlnit cuvântul „credinţă”. Dar veţi întreba: ce este această credinţă? Continue reading

Predică la Duminica a XVIII – a după Rusalii (Pescuirea minunata) – PF Daniel

Share Button

 
pescuirea minunata

In vremea aceea sedea Iisus langa lacul Ghenizaretului si a vazut doua corabii oprite langa tarm, iar pescarii iesisera din ele si-si spalau mrejele. Intrand in corabia care era a lui Simon, l-a rugat s-o departeze putin de la uscat; apoi, sezand in corabie, invata din ea multimile. Iar cand a terminat de vorbit i-a zis lui Simon: departeaz-o la adanc si aruncati mrejele voastre, ca sa pescuiti. Atunci, raspunzand Simon, I-a zis: Invatatorule, toata noaptea ne-am ostenit si nimic n-am prins; dar, la porunca Ta, voi arunca mreaja. Şi facand ei asa, au prins multime mare de pesti, incat li se rupeau mrejele. Deci au facut semn tovarasilor, care erau in cealalta corabie, ca sa vina sa le ajute. Şi au venit si au umplut amandoua corabiile, de erau gata sa se scufunde. Iar Simon Petru, vazand aceasta, a cazut la picioarele lui Iisus si I-a zis: du-Te de la mine, Doamne, caci sunt om pacatos; pentru ca il cuprinsese spaima pe el si pe toti cei care erau cu el, din pricina pescuitului atator pesti pe care ii prinsesera; tot asa si pe Iacob, si pe Ioan, fiii lui Zevedeu, care erau tovarasii lui Simon. Atunci Iisus a zis catre Simon: nu-ti fie frica; de acum inainte vei fi pescar de oameni. Şi tragand corabiile la uscat, au lasat totul si au mers dupa Dansul. (Luca 5, 1-11)

† Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane

Evanghelia Duminicii a XVIII-a dupa Rusalii, de la Sfantul Evanghelist Luca, se numeste Evanghelia pescuirii minunate si evidentiaza o multime de invataturi duhovnicesti in ceea ce priveste taina Bisericii si viata crestinului in general. Sfantul Evanghelist Luca ne arata ca erau doua corabii oprite langa tarmul lacului Ghenizaret, numit si Marea Galileii, iar pescarii care iesisera din corabii curatau mrejele. Mantuitorul Iisus Hristos S-a apropiat de Simon-Petru, care avea una din corabii, si de Iacov si Ioan, fiii lui Zevedeu, care aveau cealalta corabie. Continue reading

PF Daniel – Luarea Crucii și urmarea lui Hristos

Share Button

urmarea_lui_hristos
Evanghelia Duminicii după Înălţarea Cinstitei Cruci
(Luarea Crucii şi urmarea lui Hristos). Marcu 8, 34-38; 9, 1

Zis-a Domnul: Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi scape viaţa, o va pierde, iar cine îşi va pierde viaţa sa pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela o va mântui. Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său? Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el când va veni în slava Tatălui Său, cu sfinţii îngeri. Şi le zicea lor: Adevărat grăiesc vouă că sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până când nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu venind întru putere.

† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

În Evanghelia Duminicii după Înălţarea Sfintei Cruci, Mântuitorul Iisus Hristos face referinţă la cruce zicând: ‘Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie’ (Marcu 8, 34). Apoi, explică spunând: ‘Cine voieşte să-şi scape viaţa, o va pierde, iar cine îşi pierde viaţa sa pentru Mine şi pentru Evanghelie, spune Mântuitorul Iisus Hristos, acela o va mântui’ (Marcu 8, 35). Iar apoi întreabă: ‘Ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă dacă-şi va pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său?’ (Marcu 8, 36-37).
Evanghelia acestei duminici conţine o mulţime de învăţături care se referă la scopul vieţii noastre pe pământ. Mântuitorul Hristos ne învaţă că grija cea dintâi pe care trebuie să o aibă omul în viaţa pământească este mântuirea sufletului, care este mai de preţ decât orice bun trecător din lumea aceasta.
În acest înţeles, Evanghelia ne arată taina mântuirii ca fiind asumare a crucii din viaţa personală, lepădare de sine şi urmare a lui Hristos. Continue reading

Predica PF Daniel – (Umblarea pe mare – Potolirea furtunii)

Share Button

iisus_cu_petru_pe_mare

În vremea aceea Iisus a silit pe ucenici să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui pe ţărmul celălalt, până ce va da drumul mulţimilor. Iar El, dând drumul mulţimilor, S-a suit în munte, ca să Se roage deosebi. Și făcându-se seară, era singur acolo. Iar corabia era deja în mijlocul mării, fiind învăluită de valuri, căci vântul era împotrivă. Iar la a patra strajă din noapte, a venit la ei Iisus, umblând pe mare. Văzându-L umblând pe mare, ucenicii s-au înspăimântat, zicând că e nălucă, şi de frică au strigat. Dar El le-a vorbit îndată, zicându-le: Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi. Atunci Petru, răspunzând, a zis: Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte să vin la Tine pe apă. El i-a zis: Vino! Iar Petru, coborându-se din corabie, a mers pe apă și a venit către Iisus. Dar văzând vântul, s-a temut şi, începând să se scufunde, a strigat, zicând: Doamne, scapă-mă! Iar Iisus, întinzând îndată mâna, l-a apucat şi i-a zis: Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit? Şi suindu-se ei în corabie, s-a potolit vântul. Iar cei din corabie I s-au închinat, zicând: Cu adevărat Tu eşti Fiul lui Dumnezeu. Şi, trecând marea, au venit în pământul Ghenizaretului. (Matei 14, 22-34)

***

Sfanta Evanghelie din Duminica a IX-a dupa Rusalii contine o multime de invataturi duhovnicesti, folositoare mantuirii noastre si intelegerii tainei Sfintei Biserici in care este prezent Hristos si pe care Hristos o conduce. In primul rand, Evanghelia ne arata ca, dupa ce in mod minunat a saturat mii de oameni cu cinci paini si doi pesti, Hristos Domnul Se retrage in munte, in singuratate, ca sa Se roage. De ce? Ca sa ne invete sa multumim lui Dumnezeu pentru orice realizare sau izbanda din viata noastra. De ce Se roaga in singuratate? Pentru a nu fi laudat de multimile pe care le-a saturat prin inmultirea painilor si a pestilor. Dar si pentru a Se concentra deplin in rugaciunea catre Dumnezeu-Tatal. Cand Iisus Se roaga in singuratate, inima Sa se umple de harul iubirii milostive a Tatalui ceresc, pe care o impartaseste apoi multimilor. Continue reading

Predica PF Daniel – (Vindecarea a doi orbi și a unui mut din Capernaum)

Share Button

vindecarea-a-doi-orbi

În vremea aceea, pe când trecea Iisus, doi orbi se țineau după El, strigând şi zicând: Miluieşte-ne pe noi, Fiule al lui David! Iar după ce a intrat în casă, au venit la El orbii şi Iisus i-a întrebat: Credeţi că pot să fac Eu aceasta? Zis-au Lui: Da, Doamne! Atunci S-a atins de ochii lor, zicând: După credinţa voastră fie vouă! Şi s-au deschis ochii lor. Iar Iisus le-a poruncit cu asprime, zicând: Vedeţi, nimeni să nu ştie. Dar ei, ieşind, L-au vestit în tot ținutul acela. Și, plecând ei, iată au adus la El un om mut, având demon. Şi, fiind scos demonul, mutul a grăit. Iar mulţimile se minunau, zicând: Niciodată nu s-a văzut aşa ceva în Israel. Dar fariseii ziceau: Cu domnul demonilor scoate pe demoni. Şi Iisus străbătea toate cetățile şi satele, învăţând în sinagogile lor, propovăduind Evanghelia Împărăţiei şi vindecând toată boala şi toată neputinţa în popor. (Ev. Matei 9, 27-35)

***

Evanghelia care se citeste la Sfanta Liturghie in Duminica a VII-a dupa Rusalii infatiseaza doua vindecari miraculoase, savarsite de Mantuitorul Iisus Hristos asupra a doi orbi si a unui mut. Cu toate ca Sfantul Evanghelist Matei prezinta foarte succint aceste minuni, pericopa evanghelica contine multe si profunde intelesuri, deosebit de folositoare vietii noastre duhovnicesti. In prim-plan este prezentata vindecarea a doi orbi care, auzind de minunile savarsite de Mantuitorul, Il urmareau si Ii cereau cu staruinta sa-i vindece. Ca si in alte cazuri, Mantuitorul Iisus Hristos arata importanta credintei in primirea vindecarii. De aceea, El ii intreaba pe cei doi orbi: ‘Credeti ca pot sa fac Eu aceasta?‘ (Matei 9, 28). Iar ei au raspuns: ‘Da, Doamne!‘. Atunci Iisus a zis catre ei: ‘Dupa credinta voastra, fie voua‘ (Matei 9, 29). Şi in clipa aceea ‘s-au deschis ochii lor‘ (Matei 9, 30). Continue reading

Predica IPS Bartolomeu Anania – Vindecarea celor doi orbi și a unui mut

Share Button

Duminica a 31-a după Rusalii (Vindecarea orbului din Ierihon)

Share Button

vindecarea_orbului_din_ierihon

In vremea aceea, pe cand se apropia Iisus de Ierihon, un orb sedea langa drum, cersind. Şi, auzind el multimea care trecea, intreba ce este aceasta. Şi i-au spus ca trece Iisus Nazarineanul. Şi el a strigat, zicand: Iisuse, Fiul lui David, fie-Ţi mila de mine! Şi cei care mergeau inainte il certau ca sa taca, iar el cu mult mai mult striga: Fiule al lui David, fie-Ţi mila de mine! Şi oprindu-Se, Iisus a poruncit sa-l aduca la El; si apropiindu-se, l-a intrebat: Ce voiesti sa-ti fac? Iar el a zis: Doamne, sa vad! Şi Iisus i-a zis: Vezi! Credinta ta te-a mantuit. Şi indata a vazut si mergea dupa El, slavind pe Dumnezeu. Şi tot poporul care vazuse a dat lauda lui Dumnezeu. (Luca 18, 35-43)

Predica PF Daniel la Soborul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil

Share Button

Predica PF Daniel – Tămăduirea femeii gârbove

Share Button

În vremea aceea Iisus învăţa într-una din sinagogi sâmbăta. Şi, iată, era acolo o femeie care avea de optsprezece ani un duh de neputinţă şi care era gârbovă, încât nu putea să se ridice nicidecum. Iar Iisus, văzând-o, a chemat-o şi i-a zis: Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta! Şi Şi-a pus mâinile asupra ei, iar ea îndată s-a îndreptat şi slăvea pe Dumnezeu. Atunci mai-marele sinagogii, mâniindu-se că Iisus a vindecat-o sâmbăta, răspunzând, zicea mulţimii: Şase zile sunt în care trebuie să se lucreze; deci veniţi în aceste zile şi vă vindecaţi, iar nu în ziua sâmbetei! Domnul însă i-a răspuns şi a zis: Făţarnicilor! Fiecare dintre voi nu dezleagă, oare, sâmbăta boul sau asinul său de la iesle şi nu îl duce să-l adape? Dar aceasta, fiică a lui Avraam fiind, pe care a legat-o Satana, iată, de optsprezece ani, nu se cuvenea, oare, să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua sâmbetei? Şi, zicând El acestea, s-au ruşinat toţi cei ce erau împotriva Lui, iar poporul întreg se bucura de toate faptele cele slăvite, săvârşite de Dânsul.

***

Evanghelia care se citeste la Sfanta Liturghie din aceasta duminica ne prezinta un episod important al propovaduirii Mantuitorului Iisus Hristos, din care putem desprinde cateva invataturi si intelesuri duhovnicesti, foarte importante pentru viata noastra crestina.Demonii pot provoca suferinta trupului, dar nu pot incovoia sufletul credinciosDin intamplarea relatata de pericopa evanghelica a acestei duminici aflam ca, in timp ce invata intr-o sinagoga, Mantuitorul Hristos zareste o femeie garbova, care purta aceasta suferinta de optsprezece ani. Continue reading

Predica PF Daniel la duminica a 31-a după Rusalii: Vindecarea orbului din Ierihon

Share Button

vindecarea_orbului_din_ierihon

In vremea aceea, pe cand se apropia Iisus de Ierihon, un orb sedea langa drum, cersind. Şi, auzind el multimea care trecea, intreba ce este aceasta. Şi i-au spus ca trece Iisus Nazarineanul. Şi el a strigat, zicand: Iisuse, Fiul lui David, fie-Ţi mila de mine! Şi cei care mergeau inainte il certau ca sa taca, iar el cu mult mai mult striga: Fiule al lui David, fie-Ţi mila de mine! Şi oprindu-Se, Iisus a poruncit sa-l aduca la El; si apropiindu-se, l-a intrebat: Ce voiesti sa-ti fac? Iar el a zis: Doamne, sa vad! Şi Iisus i-a zis: Vezi! Credinta ta te-a mantuit. Şi indata a vazut si mergea dupa El, slavind pe Dumnezeu. Şi tot poporul care vazuse a dat lauda lui Dumnezeu. (Luca 18, 35-43)

 
Evanghelia Duminicii a XXXI-a dupa Rusalii, in care este relatata vindecarea unui orb de catre Mantuitorul Iisus Hristos, in apropiere de cetatea Ierihonului, este plina de invataturi duhovnicesti. Ceea ce ne retine atentia in mod deosebit in Evanghelia de astazi sunt iubirea milostiva a Mantuitorului Iisus Hristos si credinta puternica a orbului care I-a cerut lui Iisus sa-l vindece. Domnul nostru Iisus Hristos are mila de acest om sarman, care era marginalizat de ceilalti oameni si nefericit prin faptul ca nu vedea. El se chinuia sa supravietuiasca, pentru ca era in acelasi timp bolnav si sarac. Evanghelia nu ne spune daca orbul avea familie sau rude, dar spune ca el cersea la marginea drumului. Probabil, cineva il aducea acolo si-l lasa ca sa cerseasca, intrucat el nu se putea deplasa singur, fiind nevazator. Tristetea acestui om nevazator era sporita de singuratatea lui, desi pe langa el trecea multa lume. Dar orbul de la Ierihon se simtea singur si neajutorat, mai ales pentru ca, oricat de multi erau cei care ii dadeau o bucata de paine sau un ban, nimeni nu-i putea da ceea ce ii lipsea fiintei sale, si anume vederea ochilor. Continue reading